Tot scandalul, toată controversa legată de restaurarea bojdeucii lui Creangă a avut și un rezultat pozitiv. Am văzut astăzi foarte mulți vizitatori, un interes foarte mare față de acest obiectiv cultural al Iașului.

Nu am găsit termopane sau parchet, dar am găsit un domn care era muzeograf ghid și care mi-a explicat toată istoria restaurărilor de la achiziția casei în 1917 și până astăzi.

După moartea scriitorului în 1889, casa i-a rămas Tincuței Vartic. Din 1890 bojdeuca nu a mai fost locuită deloc și s-a degradat constant până când în 1917 un grup de intelectuali ieșeni în frunte cu A. C. Cuza, s-au întrunit cu scopul salvării casei și amintirii lui Ion Creangă. Mai multe personalități care l-au cunoscut și l-au apreciat pe marele scriitor au format „Comitetul Ion Creangă” din care făceau parte A.C. Cuza, Dr. N. Leon, Corneliu Șumuleanu, Dr. N. Racoviță, Al. Alimănișteanu, C. Ionescu-Olt, N.A. Bogdan, Ion Mitru, G. Popescu și G. T. Kirileanu. Aceștia au organizat o colectă publică, au cumpărat casa, au restaurat-o și au amenajat-o cu obiecte rămase chiar de la Ion Creangă.

În ziua de Florii, pe 15 aprilie 1918, în prezența unui număr important de cetățeni ai Iașului, a avut loc sfințirea de către preotul G.I. Niculea a clădirii restaurate a bojdeucii lui Ion Creangă și astfel lua naștere prima casă memorială din România.

De atunci, bojdeuca a mai avut parte de aproximativ 5 restaurări majore și mai multe intervenții mai mici de întreținere. Ultima restaurare majoră data din anul 1985.

Încă de la prima restaurare din 1917-1918, pereții de lut au fost înlocuiți cu cărămidă pentru un plus de rezistență. În interior, partea de podea din vremea lui Creangă era de asemenea din lut, dar a fost aplicată dușumea. 

Prin 1965 s-a stabilizat terenul folosindu-se beton. Ca o paranteză, bojdeuca, pe vremea lui Creangă, se afla pe același amplasament, dar la o înălțime mai mare cu 10-15 metri față de cea la care se află astăzi. Atât de tare s-a lăsat terenul în timp.

Prizele au fost adăugate în anul 1964, iar acum a fost adăugat și sistemul de încălzire prin pereți. Ca o altă paranteză, muzeograful mi-a spus că înainte de restaurare a primit vizitatori iarna chiar și la minus 15° C, iar când deschidea ușa de afară, unde erau "doar" minus 10° C, i se părea că intră căldură.

Ce vreau să spun cu detaliile de mai sus, pe care le-am obținut de la muzeograful bojdeucii, este că nu poți spera să prezervi o casă construită din materiale "moi" peste 100 de ani. Mult mai importante sunt locul, povestea, obiectele, dar mai ales interesul oamenilor. 

Mie mi-a plăcut ce am găsit astăzi la bojdeucă. Mi-a plăcut mult profesionalismul și pasiunea domnului muzeograf și vă îndemn să vizitați bojdeuca lui Creangă, pentru că mai mult decât puteți vedea, vă asigur că aveți ce auzi.