ℹ️ Astăzi, 31 august, știm că este Ziua Limbii Române, dar ce știm mai puțini dintre noi, este că aceasta se sărbătorește pe ambele maluri ale Prutului. Și ce știu și mai puțini în România noastră, este că în stânga Prutului, în Basarabia, s-a făcut primul pas pentru ca această sărbătoare să fie una puternică, națională.

În vreme ce în România avem Ziua Limbii Române doar din anul 2011, în Basarabia s-a făcut primul pas încă din 1989.

Pe 27 august 1989, la Chișinău, este organizată Marea Adunare Națională, la care participă 750.000 de oameni (realizați ce număr?). În cadrul Adunării se cere declararea limbii române ca limbă de stat în Republica Sovietică Socialistă Moldovenească și trecerea de la grafia chirilică la grafia latină. Sub presiunea românofililor, Sovietul Suprem acceptă declararea limbii române ca limbă de stat, acceptă și trecerea la alfabetul latin, acceptă și oficializarea zilei de 31 august ca zi națională dedicată limbii române.

În Basarabia au sărbătorit-o pentru prima dată pe 31 august 1990 sub denumirea de “Limba noastră cea română”.

În România ne-au mai luat 21 de ani până când să facem același lucru. 

Am simțit nevoia să fac acest paralelism ca răspuns pentru cei ce rumegă și rostogolesc propaganda rusească susținând că basarabenii nu vor nicio unire cu România, că ar refuza să îți răspundă în limba română pe stradă și alte bazaconii de felul ăsta.

Realitatea este că acolo s-a vrut și s-a dorit intens această unire, dar pe partea asta l-am avut pe “rusul” Iliescu care s-a asigurat că nu va fi nicio apropriere și nicio reunire. 

După ce nu a mai fost Iliescu, nu pot să spun decât că am fost idioți dacă am mai așteptat 21 de ani ca să imităm și noi ceea ce oamenii aceia au făcut din 1989, pe vremea când chiar se aflau sub bocancul sovietic.

Poate ne trezim si noi odată, că nu degeaba spune proverbul “Dă-i, Doamne, românului mintea cea de pe urmă!”

La mulți ani limbii române! La mulți ani, nouă!