Astăzi am depus o iniţiativă legislativă care va ajuta Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie să respecte legea pe care o ȋncalcă constant de ani de zile. 

Iniţiativa legislativă prevede ca persoanele care aplică pentru procedura de redobândire a cetăţeniei şi nu primesc o soluţie într-un termen de un an de la depunerea dosarului, din motive neimputabile lor, să redobândească din oficiu cetăţenia română. După un an de la depunerea cererii, președintele Autorității Naționale pentru Cetățenie va emite ordinul de redobândire a cetățeniei române într-un termen ce nu va depăși 3 zile.  

Pentru cine nu ştie ce ȋnseamnă “redobândirea cetăţeniei române” sau cine sunt cei care au dreptul la această procedură, explic pe scurt. Sunt persoane care s-au născut pe teritoriul statului român din 1918 până la data de 28 iunie 1940 şi urmaşii lor până la gradul III. Practic, cei care s-au născut pe teritoriul României Mari şi rudele lor până la a treia generație, copii, nepoți și strănepoți.

Astăzi, această procedură de redobândire a cetăţeniei durează, ȋn medie, 3 ani de zile. Asta deşi prin lege este stabilit un termen legal pentru examinarea dosarului de maximum 5 luni de zile. 

De ce nu se respectă legea? De ce sunt blocaţi cei care oricum fac parte din naţiunea română? De ce sunt trimişi oamenii prin tribunale pentru a primi ceea ce li se cuvine de drept? 

O să mi se răspundă că durează mult verificările, că instituţiile corespondente răspund greu sau că nu există suficient personal pentru evaluarea tuturor dosarelor. Dar ȋntreb şi eu: de ce, ȋn contextul de astăzi, mai suntem atât de scrupuloşi? Chiar nu mai există niciun strop de fler politic? Nu am ȋnvăţat nimic din istorie? Nu suntem ȋn stare să vedem nicio asemănare, cât de mică, cu contextul de acum 105 ani? 0 viziune, 0 patriotism, 0 pragmatism? 

De ce mai târâm oameni care fac oricum parte din naţiunea română prin tribunale pentru a primi un drept prevăzut de lege? 

Basarabenii care nu sunt dispuşi să aştepte 3 ani, termenul mediu şi ilegal de soluţionare a dosarelor, apelează la instanţa de judecată. Aşteaptă să treacă termenul de 5 luni prevăzut ȋn lege. Angajează avocat. Dau ȋn judecată Autoritatea pentru Cetăţenie pe motiv că dosarul nu a fost soluţionat ȋn termenul prevăzut de lege. Mai trece un an, termenul mediu de soluţionare prin instanţă şi la final, după o mulţime de bani cheltuiţi şi mult timp pierdut, primesc prin decizia instanţei ceea ce trebuiau să primească legal ȋn termen de 5 luni, iar moral să nu fi pierdut niciodată. 

Am mai scris despre nedreptatea istorică de care au avut parte românii basarabeni. Au fost primii care s-au unit cu regatul ȋn 1918.

Au cerut unirea ȋntr-un moment ȋn care România suferea teribil pe câmpul de luptă, fusese atacată din trei părţi, pierduse mai mult de jumătate din teritoriu, avea capitala ocupată şi purta tratative de capitulare cu puterile centrale. 

Basarabia a dat o rază de speranţă ȋntr-unul din cele mai grele momente din istoria României, iar ȋn final, tot ei, care au fost primii ȋn martie 1918, au fost cei care au rămas ȋn afara graniţelor. 

Ceea ce scriu acum nu este o apologie adusă ideii de reunificare teritorială, ci obligaţia unei reparaţii morale faţă de urmaşii unor oameni dezrădăcinaţi cu forţa de către Rusia bolşevică. Basarabenii care ȋşi doresc să redevină cetăţeni ai României, aşa cum au fost buneii lor, nu trebuie blocaţi de un aparat birocratic greoi sau corupt.

Ținem oamenii cu anii ȋn evaluări pentru ceva ce ar trebui să fie firesc, redobândirea cetăţeniei pe principiul jus sanguinis/dreptul sângelui. 

Avem peste 1 milion de cetăţeni români ȋn Republica Moldova şi un preşedinte care este şi cetăţean al României. Contextul cere să fim inteligenţi, nu scrupuloşi şi birocraţi.